Comments on: Ce ne facem cu părinţii astia…?

By: inka

inka — Tue, 19 May 2009 02:16:00 +0000

@cristi_mgc – da, intr-adevar..dar copilul ar trebui sa aleaga singur mai tarziu ce ii va placea si va vedea ce il va atrage cel mai mult tocmai in perioada copilariei. Asa m-am format eu. Mama mea picta, de la ea am luat acest talent. Cu muzica inca nu stiu, dar totusi…n-am fost pusa in situatia ca parintii mei sa-mi spuna ce sa fac. Poate doar acum, la facultate. Si a fost doar un sfat.

By: Tzanc

Tzanc — Mon, 18 May 2009 15:57:00 +0000

Nu mi-a spus niciodata mama sau tata acasa sa invat ,dar nu am avut medie generala sub 9.56…asta nu inseamna ca nu e si meritul lor.Programul mi-l fac singur de cand ma stiu ,nu imi zice nimeni sa ma duc la ceva sau sa nu ma duc . Din punctul meu de vedere e mai bine sa il lasi sa faca ce vrea si cand va vedea ca a dat-o in bara va reveni pe calea cea buna

By: alex

alex — Mon, 18 May 2009 15:06:00 +0000

am vazut cazuri de copii carora le-a fost impus un program foarte strict.aveam in clasele 1-4 un prieten.dupa ani intregi de pregatiri si tot felul de cursuri,generala absolvita la o scoala particulara acum este la un liceu de filologie destul de departe de casa.sta la internat…este cu mult sub asteptarile parintilor…bea,fumeaza…si face asta in exces…nu ii mai pasa absolut deloc de cursurile de chitara sau pian care le-a facut acum cativa ani.ceea ce ii placea lui era sa faca sport…fotbal si handbal…insa parintii lui au considerat ca nu este un lucru bun pentru el.si s-a ajuns aici.

By: cristi_mgc

cristi_mgc — Mon, 18 May 2009 10:51:00 +0000

parintii, in general nu vor raul copiilor. dar, in loc sa urmareasca evolutia odraslei si sa-i dea exemple de viata, parintelui ii este mai usor sa trancaneasca non-stop si sa aiba acea ingamfare dominanta gen “ce stii tu? tu esti un mucos…” ……pai daca nu stie….arata-i…

By: inka

inka — Mon, 18 May 2009 10:50:00 +0000

@vilo – ai dreptate si tu…dar, tot cam acolo bate

By: Cristian Lisandru

Cristian Lisandru — Mon, 18 May 2009 10:05:00 +0000

De foarte multe ori, părinţii exagerează din prea multă dorinţă de a face un bine sau de a asigura un viitor cât mai bun copilului…

By: Cata S

Cata S — Mon, 18 May 2009 09:25:00 +0000

E un subiect sensibil şi pe care se poate discuta la nesfârşit.
E important pe ce parte a baricadei te situezi – părinte sau copil. E important ca între părţi să existe comunicare, fiindcă dacă nu există comunicare, e inutil să încerci orice discuţie. Este adevărat că, în general, cei care nu ascultă cu adevărat sunt părinţii şi asta se întâmplă pentru că ei cred că ei ştiu mai bine. Uneori e adevărat, alteori nu.

Un singur lucru e mai rău, părerea mea, decât să ai părinţi care te stresează cu activităţile aşa cum spui tu: să ai nişte părinţi care nu te bagă în seamă deloc.

By: vilo13

vilo13 — Mon, 18 May 2009 02:54:00 +0000

Asta e o mare porcărie.
Ţine foarte mult, în opinia mea, de abilitatea părintelui de a “citi” calităţile odraslei sale (adică ţine uşor şi de educaţia/inteligenţa emoţională a părintelui).
Dacă părintele nu este în stare să priceapă că odrasla sa este un individ şi nu un instrument prin care el să-şi aline frustrările sau să se laude, atunci totul este în regulă.
Din păcate, arareori se întâmplă aşa.