…un’te prinde, acolo e!

Cred că sunt foarte mulţi care se îndrăgostesc la prima vedere. Şi sunt foarte mulţi care îşi înşală iubitele, sau iubiţii. Iar abordez acelaşi tip de subiect, ştiu că am mai discutat despre asta, dar mi se pare că sunt prea multe de zis în legătură cu el şi nu apuc să zic ce am de zis.

De ce mulţi spui că dragostea adevărată durează puţin? oare mai există dragoste adevărată? eu sunt de părere că există, dar trebuie să cauţi, sau … să te aştepţi să iasă de acolo de unde nici nu-ţi imaginai! să fii mereu pregătit.  

update:
ca să fim în temă

Zavaidoc—Dragostea e ca si-o riie
Asculta mai multe audio Muzica »

NIghtlosers-dragostea e ca si o raie
Asculta mai multe audio Muzica »

primite tot de la Marius Stupu.

  Oricine şi-a cumpărat bilete la Depeche Mode şi doreşte să îşi recupereze banii pe bilet(în caz de nesiguranţa concertului), o poate face începând de azi, 20 mai. 
  
Cei care aveau bilete la concertul de sâmbătă din parcul Izvor sperau să nu se anuleze concertul, dar din păcate, se pare că Depeche Mode a fost obligată să anuleze patru concerte din turneul Sounds of the Universe din cauza complicaţiilor gastroenterocolitei de care suferă solistul Dave Gahan. Printre aceste 4 concerte se număra şi cel din Bucureşti. 

 Parte bună e că cei care au bilete sunt sfătuiţi să le păstreze în cazul în care concertul va fi reprogramat. De asemenea, dacă îşi vor banii înapoi, isi pot recupera banii de la punctul de vânzare de la care s-a achiziţionat biletul, începând de miercuri, 20 mai. 

Mai mult, cei care doresc să schimbe biletele la concertul Depeche Mode cu bilete la B’Estfest, o pot face, după următoarea grilă:  
  
-un bilet în valoare de 190 lei poate fi schimbat cu un bilet valabil pe cele trei zile de B’ESTFEST (2,3, şi 4 iulie, economie de 80 lei) 

-un bilet în valoare de 120 lei poate fi schimbat poate fi schimbat cu un bilet valabil pe o zi de B’ESTFEST, la alegere (Ziua Zero, 1 iulie, 2 iulie, 3 iulie, 4 iulie, la alegere, economie de 10 lei faţă de preţul de pre-sale, 30 lei faţă de preţul de intrare)  
  -un bilet în valoare de 100 lei poate fi schimbat cu un bilet valabil pe Ziua Zero (1 iulie, economie de minim 30 lei) 

-un bilet în valoare de 360 lei poate fi schimbat cu un bilet valabil pe cele trei zile de B’ESTFEST, plus Ziua Zero sau AFTERSHOCK, la alegere (2 iulie, 3 iulie, 4 iulie şi 1 iulie sau 5 iulie, economie de minim 40 lei) 

sursa şi sursa

  De vro’ două zile parcă sunt băgată în priză. De net nu mai am timp şi nici chef. De blog, nici nu mai zic. Subiecte nu prea mai am, întâmplări ciudate nu mi s-au mai întâmplat, la tv n-am mai văzut nicio idioată care să-şi arate popoul în văzul lumii sau să o ia la păruit pe vreo moderatoare, deci chiar n-am avut un motiv strong pentru a scrie. 

  Vreau să-mi cumpăr “Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde zilele astea, dar să văd cum stau cu banii. Mai tre’ să-mi vină o comandă de pe un site feng-shui.  
  
 Well, asta a fost o mică mare pauză în care am băut un pahar de suc, am schimbat două vorbe cu Alex, am scris un pic pe blog şi cam atât. Vă doresc o seară plăcută şi poate ne mai auzim. Ah, apropo. În legătură cu Depeche Mode, am văzut că e posibil să se reprogrameze concertul între iulie – septembrie. Destul de târziu, totuşi. Dacă e în iulie, moare dracu’ de cald. În septembrie.. începe şcoală. Deci, ce organizare de căcat! serios acum. 

“Învaţă, învaţă şi iar învaţă!“, este o maximă care a marcat copilăria multora dintre noi. Înţeleg că pentru părinte, copilul reprezintă “Centrul Universului” şi vrea să-l vadă fericit, să aibă o carieră de invidiat, să fie, dacă se poate, poliglot, economist, medic, avocat şi doctor în acelaşi timp, dar uneori prea abuzează de acest lucru! 

Unii părinţi se gândesc că împlinirea de sine se poate face prin copiii lor. Şi sunt o grămadă de cazuri în care părintele nu a putut să-şi atingă idealul în carieră pe care şi-l propusese în tinereţe şi încearcă să “recupereze” prin propriul sau copil.  
  
Alţii cred că este vorba de competiţia acerbă în plan socio-profesional sau dorinţa de a asigura, prin educaţie, un viitor strălucit copilului. Părintele se simte “dator” faţă de acesta şi îl îndrumă spre o anumită carieră sau domeniu, încă de la o vârstă destul de fragedă, ignorând uneori adevăratele calităţi ale celui mic.  

Recunosc că asta aş face eu, pentru că fiind cineva lângă el şi spunându-i că acel lucru este bine să-l facă, el oricum îl va face. Şi va fi bine, din acest punct de vedere. Cu toate că uneori este mai bine să-i lăsăm pe ei să decidă, dar de la o vârstă fragedă…mi se pare destul de imposibil să deţină controlul asupra acestui lucru.  

Lăsând gluma la o parte, sunt foarte dese cazurile în care copiii de sub 14 ani sunt implicaţi în foarte multe activităţi extra-şcolare, doar pentru că părinţii lor vor asta.

Hai să ne gândim că avem 10 ani. Mergi la şcoală până la ora 13:00, vii acasă, iar după maxim o oră de odihnă începi şi-ţi faci temele. Luni şi miercuri mergi la dans de societate (că aşa a vrut mami), marţea mergi la clubul de tenis (pentru că aşa a vrut tati şi pentru că şi el a jucat când era mic). Joi scapi mai uşor, ai doar două ore de meditaţie la engleză şi, ca să poţi fi sigur că peste câţiva ani vei putea locui în Londra, profesoara mai vine şi sâmbătă dimineaţă, ca şi aşa … e weekend, ce dracu!  

Ce spui tu, adultul, ai putea face faţă unui astfel de program?!

 E a nuştiucâta oară când încerc să spun că nu îmi place să vorbesc pe mess. De multe ori când se aprinde vreo discuţie, cel care stă şi vede ce scriu, nu înţelege exact ceea ce eu vreau să-i spun. Deci, absolut fenomenal! încep să-l urăsc atât de mult, încât îmi vine să vorbesc doar pe Skype! Măcar acolo reglezi intonaţia şi mai poţi să pui şi webcam. merge strună! nu ca pe messenger, se schimbă imaginea odată la 20 de secunde. 

Acum câteva seri am purtat o discuţie cu cineva şi… pur şi simplu m-am enervat că nu puteam să-i scriu atât de repede precum gândeam şi îmi era frică de faptul că nu va înţelege ceea ce eu vreau să exprim. Oricum deja începea să se înţeleagă altceva. Aşa că am deschis “urjent” skype-ul, am pornit webcamul şi am început să-i zic. Şi, normal. S-a înţeles cu totul şi cu totul altceva. 

Ah, I hate messenger!