
Desi am trambitat de zor pe blogul meu personal despre o eventuala si ulterioara mutare a ceea ce e Cinebooks, uite ca tot aici ajung sa scriu, ca de obicei.
Cartea asta a fost ciudata. Mi s-a parut asa pentru ca nu-mi puteam da seama cum naratorul reuseste sa treaca de la istorisiri a unor intamplari petrecute in copilaria lui la povestea tragica a mortii sotiei sale. Ma tem ca nu prea impartasesc parerea inscrisa pe coperta 2 a romanului, care suna cam asa:
“Un studiu magistral asupra durerii, amintirii si a dragostei” – John Sutherland
Nu pot sa spun ca e siropoasa. La fel de bine nu pot sa spun ca e inovatoare in vreun sens. Nu stiu, pana la urma, ce a avut de m-am ambitionat si-am strans din dinti ca sa o termin, dar nu e chiar asa rea cum am crezut ca avea sa fie, din primele pagini. Nici nu pot sa povestesc sirul actiunii, pentru ca ea, in mare, nu prea exista. Sa spunem ca e vorba de un tip caruia nevasta ii moare in urma unei boli cum ar fi cancerul [afectiunea mortala nu e pomenita in nici una din paginile cartii], si care, cu ocazia asta, face rememorarea unor zile de vacanta, petrecute alaturi de cativa prieteni, intr-un satuc american. Intr-un fel m-au impresionat descrierile aproximativ sexuale pe care le face mamei prieteni lui, cu tot cu fanteziile pe care le determina acestea in mintea unui baiat prepuberal, dar care se naruiesc in totalitate dupa ce acesta reuseste sa traga cu ochiul la ..sa-i spunem organul genital femel in cauza.
) Imi dau seama ca fraza de mai sus lasa de dorit la modul cel mai serios, dar fetisul pe care-l avea baiatul pentru Connie Grace, doamna planturoasa, bine facuta, aproape supraponderala dar extrem de interesanta tocmai pentru ca era intangibila chiar m-a impresionat. Nu neaparat pozitiv, nu. Nu-mi place perversitatea, si randurile astea ma regasesc citind Lolita, de Nabukov, si in timp ce-i apreciez realmente stilul de a scrie si a istorisi, totusi reusesc sa ma desprind de asta si sa ma simt profund dezgustata de detaliile sordide sexuale cu, care e impanzita mai toata proza.
In orice caz, o moarte, doua morti. Suferinta, dragoste. Pasiune stupida, pasiune inexistenta, pe baza careia se construieste o casnicie. Cam despre asta e vorba in Marea, de Banville.
Un citat:
“Dar azi-dimineata m-a frapat starea ochilor mei, cu albul strabatut de vinisoare rosu-aprins si pleoapele inferioare umede, inflamate si parca usor prinse de globul ocular. Remarc ca aproape nu mi-au mai ramas gene. Genele mele matasoase, pe care, in tinerete, le-ar fi invidiat orice fata. La coltul ochiului, pe pleoapa de sus, a aparut o mica protuberanta, chiar inainte de ingemanarea cu cea de jos, aproape simpatica, daca nu ar fi permanent galbuie la varf, cu o infectie. Si mugurele acela, chiar de la imbinarea pleoapelor, la ce serveste? Nimic din infatisarea omeneasca nu suporta o cercetare prelungita. Paloarea cu tenta trandafirie a obrajilor, care, mi-e teama, da, cazuti, exact ca ai sarmanului Vincent [Van Gogh], pare mai categorica si mai bolnavicioasa din cauza luminii reflectate de peretii albi si de smaltul chiuvetei.”
Daca va intereseaza, o puteti cumpara de la Metropolis, la pretul de 17,90 lei, sau chiar de la Editura Nemira la 14,32 lei.
Read More