Când revin cu picioarele pe pământ mă gândesc la orice, dar în general la cât de porci sunt bărbaţii. Îţi spun cu măreţie că le-ai stricat ziua de cum te-ai trezit, nu ştiu să-şi facă curăţenie, fac pişu pe capacu` de la wc, mănâncă cu gura deschisă şi nu au bunele maniere. (bineînţeles că bunele maniere ţin de tot ce-am zis până acum) 

De ce nu mai există în ziua de astăzi misogini? şi dacă există, de ce sunt aşa puţini? doar aşa am trăi şi noi mai liniştite, fără zgomot, fără meciuri, fără neglijenţă şi aşa mai departe. Eu sunt de părere că o femeie poate să se descurce destul de bine fără un bărbat alături. O femeie este puternică, independentă, deşteaptă. Niciodată nu va sta la mână unui bărbat. Mereu va căuta să facă ceea ce ea îşi doreşte. Şi işi va îndeplini încetul cu încetul dorinţele.  

Şi acum să revin la ce spuneam în primul paragraf. Mi-e teamă că sunt misandră. Încep să am o repulsie faţă de ei şi asta nu poate decât să mă pună pe gânduri. Oare e normal ce mi se întâmplă? dar de ce mi se întâmplă? nu mai înţeleg nimic.  Zău, nu mai înţeleg. 

Avusem un sentiment ciudat cu privire la o persoană interesantă de pe net, care bineînţeles, are blog. În mintea mea, ştiam că este profesoară.  Îi văzusem poza la comentarii. Nu o cunosc, nu mă cunoaşte. Astăzi m-am decis să intru la profilul de blog şi am văzut că la domeniul de activitate scrie “educaţie“. Deci, de aici, eu ce pot să deduc?  

Da, a fost profesoară prin anii 90. A publicat chiar două cărţi de informatică, iar acum scrie poezii. Poezii de suflet, care, spune ea, le redactează pe moment. Ce pot să spun eu este că m-a fascinat, efectiv. Mă simt onorată că am cunoscut-o aproape personal şi că am putut schimba vreo două cuvinte în câteva minuţele.  

Persoana în cauză este însăşi GEANINA CODIŢĂ. Pe care o salut şi o îmbrăţişez. Toţi care vreţi să vă convingeţi că într-adevăr este o raritate, un trandafir printre mărăcini, o rază de soare în zilele ploioase, vă rog să intraţi aici. Vă garantez că nu veţi ieşi de acolo dezamăgiţi.  

Desi am trambitat de zor pe blogul meu personal despre o eventuala si ulterioara mutare a ceea ce e Cinebooks, uite ca tot aici ajung sa scriu, ca de obicei.

Cartea asta a fost ciudata. Mi s-a parut asa pentru ca nu-mi puteam da seama cum naratorul reuseste sa treaca de la istorisiri a unor intamplari petrecute in copilaria lui la povestea tragica a mortii sotiei sale. Ma tem ca nu prea impartasesc parerea inscrisa pe coperta 2 a romanului, care suna cam asa:

“Un studiu magistral asupra durerii, amintirii si a dragostei” – John Sutherland

Nu pot sa spun ca e siropoasa. La fel de bine nu pot sa spun ca e inovatoare in vreun sens. Nu stiu, pana la urma, ce a avut de m-am ambitionat si-am strans din dinti ca sa o termin, dar nu e chiar asa rea cum am crezut ca avea sa fie, din primele pagini. Nici nu pot sa povestesc sirul actiunii, pentru ca ea, in mare, nu prea exista. Sa spunem ca e vorba de un tip caruia nevasta ii moare in urma unei boli cum ar fi cancerul [afectiunea mortala nu e pomenita in nici una din paginile cartii], si care, cu ocazia asta, face rememorarea unor zile de vacanta, petrecute alaturi de cativa prieteni, intr-un satuc american. Intr-un fel m-au impresionat descrierile aproximativ sexuale pe care le face mamei prieteni lui, cu tot cu fanteziile pe care le determina acestea in mintea unui baiat prepuberal, dar care se naruiesc in totalitate dupa ce acesta reuseste sa traga cu ochiul la ..sa-i spunem organul genital femel in cauza. ) Imi dau seama ca fraza de mai sus lasa de dorit la modul cel mai serios, dar fetisul pe care-l avea baiatul pentru Connie Grace, doamna planturoasa, bine facuta, aproape supraponderala dar extrem de interesanta tocmai pentru ca era intangibila chiar m-a impresionat. Nu neaparat pozitiv, nu. Nu-mi place perversitatea, si randurile astea ma regasesc citind Lolita, de Nabukov, si in timp ce-i apreciez realmente stilul de a scrie si a istorisi, totusi reusesc sa ma desprind de asta si sa ma simt profund dezgustata de detaliile sordide sexuale cu, care e impanzita mai toata proza.

In orice caz, o moarte, doua morti. Suferinta, dragoste. Pasiune stupida, pasiune inexistenta, pe baza careia se construieste o casnicie. Cam despre asta e vorba in Marea, de Banville.

Un citat:

“Dar azi-dimineata m-a frapat starea ochilor mei, cu albul strabatut de vinisoare rosu-aprins si pleoapele inferioare umede, inflamate si parca usor prinse de globul ocular. Remarc ca aproape nu mi-au mai ramas gene. Genele mele matasoase, pe care, in tinerete, le-ar fi invidiat orice fata. La coltul ochiului, pe pleoapa de sus, a aparut o mica protuberanta, chiar inainte de ingemanarea cu cea de jos, aproape simpatica, daca nu ar fi permanent galbuie la varf, cu o infectie. Si mugurele acela, chiar de la imbinarea pleoapelor, la ce serveste? Nimic din infatisarea omeneasca nu suporta o cercetare prelungita. Paloarea cu tenta trandafirie a obrajilor, care, mi-e teama, da, cazuti, exact ca ai sarmanului Vincent [Van Gogh], pare mai categorica si mai bolnavicioasa din cauza luminii reflectate de peretii albi si de smaltul chiuvetei.”

Daca va intereseaza, o puteti cumpara de la Metropolis, la pretul de 17,90 lei, sau chiar de la Editura Nemira la 14,32 lei.

De multe ori mă gândeam să scriu ceva despre lucru ăsta. Să nu credeţi că pe blogul meu o să găsiţi ceva interesant, porno, subiecte rezolvate de la bacalaureat, nu ştiu ce coduri secrete din nu ştiu ce bancă şi aşa mai departe. Nu frate. Aici găsiţi gândurile mele, câteodată şi câte-o informaţie, probabil că veţi găsi şi recomandări care, de-a lungul timpului, mie mi s-au părut interesante. Nimic mai mult. 

Încerc în fiecare zi să scriu măcar 1-2 articole şi asta pentru a nu rămâne în urmă. Ştiu că nu am mulţi cititori, dar scriu pentru aia puţinii care încă o mai fac. Niciodată nu am forţat pe cineva să mă citească. Niciodată n-o s-o fac. Iar faza cu link exchange-ul e doar un târg făcut între noi. Ştiu că sunt unii sclifosiţi sau poate prea îngâmfaţi pentru a face link exchange cu o dobitoacă.

Bineînţeles că n-am fost niciodată pe o poziţie atât de înaintată în zelist. Am fost şi pe 7.000. Şi da, prin muncă, am reuşit să ajung aici. Şi nu vreau să rămân aici. Întotdeauna voi vrea să excelez în orice muncă depun. Nu vreau să las blogul singur şi nici să-l neglijez. La toamnă încep facultate şi sper totuşi să nu o fac atunci. Dar mai este şi vom vedea cum ne vom descurca şi cu asta. Până atunci, citiţi-mi blogul doar dacă va place, comentaţi dacă aveţi ceva de spus, criticaţi doar dacă e pe bună dreptate. Şi în rest, n-am nicio pretenţie de la voi.  

                                                                     1august – 1septembrie 09

                                                                       1iulie – 1august 09

    1iunie – 1iulie 09

 1mai – 1iunie 09

1aprilie – 1mai 09

1martie – 1aprilie 09