Mi-am adus aminte de amintiri
Oct 25
Astăzi făceam un pic de curăţenie printre lucrurile alor mei şi am dat peste nişte amintiri. Nişte poze grele, pline de memorii, de zile bune sau rele. E interesant să vezi peste ani şi ani nişte poze făcute acum ceva vreme şi să te gândeşti ce bine era atunci, când nu aveai nicio grijă, nu ştiai ce înseamnă aia o responsabilitate şi toată viaţa era doar o joacă.
De ce mi-e frică de viitor? mi-e frică. Poate să fie bun, dar şi rău. Niciodată nu se ştie. Cert este un singur lucru: nu am ce să fac indiferent ce s-ar întâmpla. O să fac şi acum mii de poze şi poate o să mă uit cu regret peste câţiva ani. Poate atunci o să mă compătimesc. Cine ştie? totuşi, mie acum îmi merge destul de bine. De ce să mă plâng? chiar dacă nu mai e ca în copilărie. Na, visul ăla frumos nu poate să dureze o eternitate. Trebuie să ne mai trezim şi la realitate. Vrem nu vrem, creştem. Evoluăm. Ne creşte capul, cum s-ar zice. Avem responsabilităţi şi o viaţă de trăit. Asta trebuie să ştim.
Ce interesant ar fi să ne putem păstra amintirile într-un loc sigur. Să fie pur şi simplu înregistrări audio sau video făcute instantaneu, atunci când simţim nevoia. Să spunem ce simţim pe moment, cum e vremea afară, ce am mai făcut şi la sfârşit să subliniam faptul că o să ne amintim de acest lucru mai târziu, când vom asculta. Sigur ne vom amuza!
Cât despre frică, este doar frica de „necunoscut”, care ne înspăimântă pe toți, dar trebuie să fim optimiști.