De-a lungul întregii zile, ai nenumărate ocazii să deguşti nestingherit diverse delicii lingvistice: de dimineaţă, uşa microbuzului care nu se închide bine din cauza capului tău, cojile de seminţe ce ţi le culegi din păr după ce cobori, maşina care trece printr-o băltoacă ce îşi goleşte conţinutul pe întreaga ţinută a ta, toate acestea îţi oferă prilejul de a-ţi exprimă sentimentele într-o formulă politicoasă, poetică de încurajare şi apreciere la adresa şoferilor şi călătorilor.
Cum păşeşti în lumea strălucitoare şi fascinantă a vieţii studenţeşti, intri gratis şi c-o pungă mare de popcorn la spectacolul lingvistic de prin cămine şi facultăţi. Exact ca într-un film comercial, nu e nevoie decât de o intrigă bună ce demarează acţiunea.
Nu degeaba se spune că românul s-a născut poet: părţile lezate îşi rezolvă fiecare conflict folosind metafore postmoderniste ce combină domeniu animalier cu trăsături de caracter ale persoanelor în cauză. Dar gluma se răceşte şi aspiraţiile mele de studentă emerita încep să perceapă urechea drept un lamentabil coş de gunoi. În spatele cortinei, zac sensibilitatea mea rănită şi gândurile ce se frământă neîncetat: Oare de ce un “mulţumesc”, “te rog”, “iartă-mă” şi “te iubesc” se opresc subit pe vârful limbii, iar ura, frustrarea şi nervii mi-i pot exprima atât de iute în orice moment? de ce mă simt rănită de cuvintele grele, când eu însămi le folosesc pentru a-i răni pe alţii?
Caut cu înfrigurare răspunsuri pentru că vreau să-mi scot inima de sub gunoi şi putregai. Acolo în adânc, se ascunde dorinţa de a fi sensibilă şi de a răspunde cu sensibilitate, de a fi o studentă demnă, un om ce trăieşte şi vorbeşte călăuzindu-se după nişte standarde înalte. Am citit undeva o propoziţie ce m-a pus pe gânduri: “Din prisosul inimii, vorbeşte gura”. Oare cum arată surplusul inimii mele? cu ce este plină inima mea?
Abonează-te la RSS Feed
Urmăreşte-mă pe Twitter
Ascultă-mi muzica
Aboneaza-te pe Youtube
Deja te-am adaugat in lista mea de bloguri….
Numai bine!
Mult succes… cu verdele ( frumosul) din tine!
ŞI mie cuvîntul “mulţumesc” mi se pare (cel puţin în această perioadă) cel mai complet, frumos şi greu de rostit… Iar celorlate cuvinte din categoria lui le percep aceeaşi greutate. E interesant că aici, prin blogosferă, e foarte uşor să spui mulţumesc şi se întîmplă asta la tot pasul. Şi suntem… aproape aceiaşi oameni de pe stradă. Mă întreb, acolo, pe stradă, de ce lucrurile devin atît de dificile?
Şi… bun venit în… blogolume şi… mulţumesc
Toate cele bune!
Un Te iubesc nu poti spune orcui, il spui celui care crezi ca te-a ajuta si tine la tine, celui care crezi ca si-ar da viata pentru tine.
Succes
cat despre injuraturi, e felul nostru de a fi, nu tine neaparat de moralitate si educatie, cand zici de ex “sa moara mata” u o zici cu rautatea aceea morbida..o zici robodic:)
[...] de prietenie Fata din port – Morala Etherfast – Cu si despre bani Incasha – Putregai lingvistic Alle – Ce aveti cu Harry Poter si [...]
Prin urmare, din punctul meu de vedere, de cate ori aud un multumesc, ii raspund din toata inima “Cu placere”, si aici nu ma rezum doar la vorbit, ci inclusiv in trafic … dar clar aici e cu totul alta discutie. Asa ca iti urez sa ai in viata ocazia sa spui “Multumesc, Te iubesc,” si mai putin “Iarta-ma”, dar daca e nu ezita sa il folosesti (B)
Concursul este adresat atat bloggerilor cat si cititorilor.
Trebuie sa scrieti cate un articol pe aceasta tema.Mai exact, ce reprezinta muzica pentru voi, cat face ea parte din viata voastra.Intra sa vezi mai multe informatii multumesc http://www.radiowhisper.com/2009-10/concurs-editia-a-iii-a/
[...] EvoDani 3 voturi * Luca 2 voturi * Serginho 0 voturi * Fata din port 0 voturi * Etherfast 1 vot * Incasha 7 voturi * Alle 5 [...]
sper sa fie bun.
Toate cuvintele mentionate de tine mai sus au devenit pe parcursul timpului cuvinte rare. Ne este din ce in ce mai greu sa recunoastem cand am gresit, sa exprimam ceea ce simtim. In schimb, este mult mai usor sa devenim reci, rai si fara pic de mila. De ce aceasta schimbare radicala la oameni? Nu stiu… habar nu am. Poate incalzirea globala e de vina sau poate ne intoarcem din ce in ce mai repede la radacinile noastre. Adica la stramosii nostri care traiau in pesteri si se bateau pentru un ciolan. Habar nu am. Cand voi deveni savanta o sa studiez si ciudatenia asta acuta.
bine ai revenit!