M-am simţit deconectată
Zilele astea nu ştiu ce am avut, dar m-am simţit deconectată cam de tot ce ţine de blog. Şi nu numai. Am fost absentă din mai multe puncte de vedere, pe care mi-e şi lene să le enumăr acum. Este ora patru dimineaţa şi eu încă nu dorm. Probabil că iar mi-am dat sistemul peste cap. Am stat pentru că trebuia să rezolv ceva la temă (nu ştiu dacă aţi observat, dar pentru o clipă, am crezut că trebuie să fac iar modificări). Slavă Domnului că nu mai am probleme. Numai că acum văd ceva jos şi nu îmi place. Am dat refresh şi nu se mai vede. Uraaa!
Parcă scriu într-un jurnal, aşa îmi vine acum. Nici nu ştiu ce să mai zic. Ţin minte că aveam şi eu un jurnal pe care îl ţineam ascuns bine, deşi ştiam că cineva îl va citi până la urmă. Scriam numai bălării în el. Asta a fost acum vreo 10 ani, când aveam (cred) 11. Ieri l-am recitit şi mi-am dat seama cât de retardată eram la vremea aia. Nici să scriu corect nu ştiam. Hehe, vremuri. Acum nu mai sunt…de fapt sunt, dar nu ştiu de pe ce lume.
Îmi place să aberez şi chiar dacă vă enervează chestiile astea, eu tot n-o să mă opresc din scris. Ha ha ha. Vă fac în ciudă. Acum chiar nu ştiu ce-o să mai spun. Faza e că trebuie să mă întind la orizont şi poate mâine voi scrie un subiect mai demn de mine. Voi ce-aţi mai făcut?
Noiembrie 17, 2009 at 08:50
Şi eu am avut un jurnal când eram copil, l-am început în clasa a VI-a şi am scris constant în el până în urmă cu 5-6 ani. Mai scriu şi acum, însă foarte rar. Şi eu, când revăd cele scrise acum „un milion“ de ani, „mă minunez“ de ceea ce puteam „debita“, dar faptul că reuşeam să-mi aştern gândurile pe hârtie m-a ajutat foarte mult, în timp. Jurnalul era „psihologul“ meu, într-un timp în care nu puteam vorbi cu nimeni despre anumite lucruri. Te citez: „…ce vremuri!“
Noiembrie 17, 2009 at 08:54
nimic deosebit, like usual… m-am dat cu parapanta…. un mic bungee-jumping…. betie crunta…
Noiembrie 17, 2009 at 09:04
cre’ ca toti eram cam tampitei pe la 11-12 ani, mai ales io care aveam extrem de multa energie si faceam/vorbeam numa’ tampenii. nici nu tre’ sa ma uit asa de in urma.. primu’ meu blog (mai mult jurnal onlain) facut in urma cu vreo 3 ani era jale (scriam corect, though
) ). e bine, macar, ca ne dam seama – asta inseamna ca progresam. in rest, ti-am ascultat melodiile aseara la 3 cand vedeam ca ti se tot schimba tema, numa’ ca nu puteam sa comentez
Noiembrie 17, 2009 at 09:36
Ce-am mai facut eeeu? ;;)
)
Eu n-am scoala azi >:) \:d/
Eu am avut un “jurnal”, datorita bolii cu agendele: vad o agenda draguta, fac fata de caine bleg la ai mei, imi iau agenda, mazgalesc doua pagini si apoi o arunc in dulap
Dar de jurnalul ala m-am tinut, ca avea coperta pufoasa :X
Noiembrie 17, 2009 at 10:16
si eu am avut jurnal cand eram mica
doua de fapt. cand le-am gasit si le-am recitit radeam singura de mine si de ce “drame” aveam atunci ..
Noiembrie 17, 2009 at 10:16
in rest .. azi si maine stau acasa si lenevesc. diseara e balul bobocilor asa ca nu mergem la scoala
Noiembrie 17, 2009 at 11:18
Si eu aveam o obsesie pentru agende. Cum vedeam una care imi placea, faceam ce faceam si tot o luam. Scriam cateva foi in ea, nu-mi placea cum am scris, le rupeam si incepeam altele. Dup-aia o aruncam in sertarul cu carti si caiete.
Noiembrie 17, 2009 at 11:20
daca pe blog nu mi-ai dat aprobare la comentariul cu “like usual..” iti zic ca am scris pe blog un articol ce poate fi raspuns la intrebarea “ce faci?”
numai de bine!
Noiembrie 17, 2009 at 12:34
Mie îmi plac “aberaţiile” tale, sincer să fiu…
Noiembrie 17, 2009 at 14:04
@mei: Si mie imi plac agendele sau carnetelele misto
Noiembrie 17, 2009 at 14:05
@Alina: Ce tare de voi. Distractie placuta!
Noiembrie 17, 2009 at 14:05
@Cristian Lisandru: Multumesc pentru apreciere
Noiembrie 17, 2009 at 16:01
@mace: l-am publicat, numai ca mesajele tale intra la spam. Of
Noiembrie 17, 2009 at 20:58
Stiu cum e
Si eu sunt cam “absent” zilele astea, am o stare urata. Nu am chef nici de muzica, de nimic….
Noiembrie 19, 2009 at 18:28
[...] Ceaţă şi miros de gutui… Văd că nu mă ia somnul drept care continuu să mă bucur de bucuria (sau ce-o fi ea) bătutului de câmpi şi să mă întreb ca un om ce sunt de ce nu se revoltă (vorba lui Magus) omii (vorba lui Nuclearrr) pe viaţa lor de cacao. Este ora patru dimineaţa şi eu încă nu dorm. [...]