Trupa germană de muzică rock The Scorpions a anunţat, duminică, că va pune capăt unei cariere muzicale de peste 40 de ani, după lansarea unui ultim album şi susţinerea unui ultim turneu mondial. Asocierea trupei The Scorpions cu prăbuşirea Zidului Berlinului a fost consacrată în 1999. Astfel, cu ocazia ceremoniilor organizate pentru a marca a 10-a aniversare a căderii Zidului, rockerii germani au interpretat piesa “The Wind of Change” acompaniaţi de o orchestră compusă din 160 de violoncelişti, sub bagheta lui Rostropovich.

“Da, ne vom retrage”, a anunţat fondatorul grupului, chitaristul Rudolf Schenker, în vârstă de 61 de ani, pentru cotidianul german Bild am Sonntag. “În acest moment, lucrăm la ultimul nostru disc şi pregătim ultimul nostru turneu”, care va dura doi sau trei ani, a adăugat muzicianul german, explicând faptul că această retragere este dictată de vârsta înaintată a membrilor trupei.

via mediafax

E ora unu fără un sfert şi eu încă nu m-am băgat la somn. Mâine am examen la Lingvistică, so ţineţi-mi pumnii. Chiar o să am nevoie. Ca tot studentul, bineînţeles că repet de zor seara, ca să uit totul a doua zi. Glumesc. Încerc să reţin; aş fi băut o cafea cu lămâie (parcă asta ne-a spus doamna profesoară de latină să bem în sesiuni). Şi aşa, ca de sesiune, un banc drăguţ pentru voi:

Read More

Am observat că au început să apară din ce în ce mai multe reţele sociale gen matrimoniale, numai că sunt un pic mai prietenoase, iar anunţurile propriu-zise nu arată ca cele din ziar. Şi sincer, îmi pare bine că pe lângă twitter, netlog, hi5, blogging se află şi alte reţele (mai puţin cunoscute) pentru întâlnirile online. Totuşi, ar fi fost la fel de interesant dacă reţeaua pentru lipeli ar arăta ca twitter. Nu am negat că twitter nu este, însă ar trebui să fie ceva mai de nişă. Ceva mai mult în temă.

Bineînţeles că prima impresie care o ai atunci când te desparţi de iubitul/iubita şi vezi că într-adevăr nu mai merge relaţie, îţi cauţi iubirea pe net. Ca în melodia celor de la Vama Veche, “Fericire”.

E invazie de biţi, apar tot felul de reţele, oamenii comunică, socializează. E interesant să vezi că lucrurile încep să evolueze şi la noi în ţară. Chiar dacă deh, suntem cam în urmă cu chestiile astea; niciodată nu e prea târziu. Eu, spre exemplu, mi-am găsit iubirea pe net, prin intermediul bloggingului.

Şi deşi aceste reţele sociale sunt mai mult destinate tineretului, să nu credeţi că nu sunt şi oameni mai în vârstă care socializează sau işi caută sufletul pereche pe hi5, twitter, facebook etc. E adevărat că hi5-ul e la putere. Dar e bine că o fac şi aşa. Mulţi au blog şi interacţionează prin intermediul lui.

Iubitul meu are blog, da, dar încă nu ştiu dacă e momentul să îl fac public, având în vedere că totul s-a întâmplat atât de repede. Dar sincer,  n-o să dau niciodată înapoi. Ţin mult la el şi simt că o putem duce frumos prin viaţă împreună, plimbându-ne de nebuni, fără bani (deocamdată) şi fără să ne gândim la faptul că timpul trece atât de repede. Vom încerca să ne trăim viaţa intens. Că doar ăsta ne este rostul, nu?

Românul îşi bagă de două ori dejtul în cur şi o dată în gură înainte să ajungă la altar. Se zice că-i poartă noroc. Eh, la alţii, tradiţiile sunt împărţite pe popoare, religii, rang social şi aşa mai departe. Am cetit undeva că în Africa tinerii însurăţei îşi petrec noapte în trei. I mean, manage a trois! Deci wow. Probabil e mai incitant la dezvirginarea sticlelor de băutură neîncepute rămase de la petrecere. Mă rog, de fapt îi însoţeşte o babă care stă lângă ei în timp ce fac sex. Ce scârbos! Unde mai pui că dacă vede că mireasa este pricepută, poate să anuleze nunta! cât tupeu.

În Scoţia sunt alte obiceiuri mai idioate. Înainte de nuntă rudele tipei o răpesc,  îi pun în cap o şosetă de-a tatălui viitorului soţ care a purtat-o în al doilea Război Mondial timp de 20 de zile. Vă daţi seama că exagerez. Totuşi, trebuie să îmbrace mireasa în cele mai negre şi mai murdare lucruri pe care le găsesc, eventual să o dea cu parfum de rahat de cal şi să o bage de două ori cu capul în budă.

În China e mai complicat. Muierile sunt cu o lună înainte în “doliu”. Trebuie să fie un fel de emokide. Stat în baie, plâns ca nu mai e şampon sau săpun protex, a cazul păianjenul de pe petrete, s-a rupt coada la mătură etc. E de-a dreptul deprimant!

În Fiji, “aproape însurăţelul” trebuie să meargă la viitorul socru să-i ceară mâna fetei lui. Şi nu oricum, ci trebuie să se ducă cu un dar. Un dinte de balenă. Asta mă face să mă gândesc un pic la poveştile pentru copii. De genul împăratul verde are o fată iar Făt Frumos vine şi îl cumpără pe socru cu vitejii pe care ori le face el de bună voie, ori este obligat să le facă.

Într-un cuvânt, mie îmi vine să râd cu gura până la urechi când văd ce obiceiuri de toată macaua au unii. Cât de complicată este lumea asta, frate!