S-ar putea să vi se pară amuzant acest titlu, însă este foarte adevărat. Cui nu i s-a întâmplat (cel puţin o dată) să primească în loc de rest o gumă orbit, o acadea sau un chibrit? Cui nu i s-a întâmplat să cumpere ceva de la magazin şi să lase restul oferit de vanzator pe tejghea? Chiar dacă au fost 30 de bani, sau doar 10. Aceia sunt banii noştri pentru care muncim. Noi sau părinţii noştri.

Unii îi lasă din bunul simţ sau din ruşine. Dacă staţi pe moment şi vă gândiţi ce-aţi putea face cu 50 de bani, probabil veţi începe să râdeţi. Într-adevăr, în România, în ziua de azi, nu poţi face absolut nimic cu 50 de bani; însă dacă îi adunaţi pe toţi, probabil veţi realiza că vă puteaţi achiziţiona un telefon de ultimă generaţie şi ceva în plus.

Mi s-a întâmplat recent să merg la magazinul la care pot să mă declar cumpărătoare fidelă şi să nu am 20 de bani pentru a plăti produsele cumpărate. Vânzătoarea s-a uitat cu o privire ciudată la mine, de parcă nu mi-ar mai fi dat produsele dacă nu îi scoteam acei bani pe care, de multe ori, îi lăsam la magazin. Nici nu se compară sumele de bani considerabile pe care le-am lăsat acolo pe lângă cei 20 de bani.

Fiind un pic dezamăgită de gestul femeii, i-am răspuns că mă voi duce acasă şi îi voi aduce imediat. Mi-a răspuns flegmatic că nu e nevoie. Totuşi, eu nu m-am simţit bine până nu mi-am plătit datoria. De atunci n-am mai lăsat nici un rest la magazin şi am avut mereu suma exactă pentru ceea ce am vrut să cumpăr, tocmai pentru a evita astfel de conflicte.

În concluzie, consider că restul de la magazin este un obicei national rău. Dacă faceţi o comparaţie între Grecia, Italia sau oricare altă ţara din Uniunea Europeană şi România, veţi constanta că vânzătorii români par mult mai lezaţi dacă nu le lăsaţi restul.