Uneori, când simţi că durerea te apasă îţi doreşti să fugi. Să fugi departe şi să uiţi de tot ce te înconjoară. Suntem slabi, laşi şi nu ne putem continua viaţa fără să regretăm că am trecut prin ea fără nici o remarcă. Nimic bun în viaţă nu s-a întâmplat. Te-ai născut gol şi ai rămas gol. Nu ai nici de unele. Uneori nici măcar o bucată de pâine care să o duci la gură atunci când maţele ţi se ondulează în interior.
Suntem răi, ignorăm tot ce e bun în viaţă şi vedem doar minusurile. Suntem egoişti şi trăim uneori doar pentru noi înşine. Fugim. Alergăm departe de tot ce ţine de viaţa socială, ne uităm prietenii şi ne închidem între patru pereţi care noi îi vedem atunci singura soluţie pentru a scăpa de probleme şi de tot e ne înconjoară. Tragem draperiile până când soarele va ieşi sau nu pe strada noastră. Dorim să fim în locul ăla pentru tot restul vieţii şi nimeni să ne trezească din visul adânc în care am căzut.
Când cazi, de obicei te ridici. Şi o faci mereu cu ajutorul cuiva. Mereu vine cineva şi în ultima clipă îţi dă o mână de ajutor, chiar dacă tu nu ai strigat după el. Îi asculţi vocea domoală, te uiţi în sus şi aspiri către o nouă viaţă. Soarele încă n-a ieşit, dar să sperăm că mâine se va arăta şi că tot negrul care s-a avântat asupra noastră va dispărea.
Abonează-te la RSS Feed
Urmăreşte-mă pe Twitter
Ascultă-mi muzica
Aboneaza-te pe Youtube
n-a zis nimeni ca viata e usoara si frumoasa, depinde de noi cum ne-o facem.
esti foarte activa la mine pe blog, mmm
O primavara calda si plina de iubire!
Din ochii mari poţi să culegi priviri prinse-n buchet de flori,
Cu multă linişte şi calm pe buze grafiaz-un zâmbet,
Iar glasul său armonizează blând vibraţiile unui cântec.
La tâmplele fierbinţi ea poartă doar amintiri din flori de gânduri,
Cu mâna fragedă le-aşează într-un album cu foi prinse în riduri,
La gâtul diafan cristalele de rouă stau prinse-n colier,
Pe umerii rotunzi timpul aşterne poveste de iubire şi mister.
Îmbracă astăzi rochie din verde crud de iarbă,
Privire de bărbat puţin iscoditoare trece şi se întreabă,
Cine-i această lume discretă , virtute-ncântătoare?
Este FEMEIA,MAMA, IUBITA ce azi e-n sărbătoare.
Gânduri sublime îţi trimit pictate-n fluturi diafani,
Să fii iubită, să-nfloreşti şi un suav, LA MULŢI ANI!
[...] Și, pentru că de 8 Martie am chiulit de la post, dedic acest poem (cam feminist, între timp mi-am mai răsfirat inadecvarea) domnișoarelor și doamnelor invitându-le să ia aminte: Ada, Adelina, Adi, Adia, Adina, Adina, Alexandra, Alice, Alle, Almanahe, Amnesiacgirl, Ana, Ana, Ana, Ana-Maria, Ana Veronica, Ana-Maria, Anca, Andi, Andra, Corina, Antoaneta, Piperusha, Asaseya, Belle du Jour, Bianca, Caramea, Bucharestich, Carmen, Cârtițoiu, Alexandra, Cella, Chiarnucontează, Ciocolatacupiper, Constandina, Corina, Crina, Cristal, Cristina, Daciana, Dama de te pică, Delliana, Dielda, Zoe, Vaca Verde, Umma, Teroare, Theodora, Teodora, Sibilla, Teo, Elena, Dramoleta, Ela, Elisa, Maminineta, Laura, Ioana, Evergreen, Fleurdulys, Gabi, Gabi, Gabi, Joujou, Geanina, Gloria, Ilana, Sebra, Incasha, [...]